Cismigiu & Comp. - Grigore Bajenaru

Romanul Cismigiu & Comp. a fost mai intai un pariu literar facut de trei „lazaristi“ la intalnirea de douazeci de ani de la absolvire. Unul, fermecat de amintirile insirate cu haz si cu melancolie de autor, l-a indemnat pe Grigore Bajenaru sa scrie, celalalt s-a oferit sa-si puna la bataie economiile si sa sprijine tiparirea cartii. Si asa a aparut, in toamna anului 1942, cel mai frumos roman despre anii de liceu. Autobiografic, dar si arhetipal, prin detaliile specifice oricarui roman al adolescentei: baieti pusi pe sotii, profesori severi, numiti cu ironie „zei didactici“, materii grele si strategii prin care elevii cautau sa scape de o nota proasta cand nu se omorau cu invatatul, prieteni buni si uniti, primele iubiri si, tot timpul, atmosfera gradinii Cismigiu care inconjoara Liceul „Gheorghe Lazar“. Numeroasele reeditari ale acestei carti arata ca pariul literar din 1942 a fost castigat pentru totdeauna.

Grigore Bajenaru (1907–1986), scriitor roman. Fiul profesorului si autorului de manuale scolare Ion Popescu-Bajenaru. A fost elev la Liceul „Gheorghe Lazar“ din Bucuresti, iar apoi a studiat literele si filozofia la Universitate. Din cauza vremurilor a avut o cariera anevoioasa, indeplinind diverse slujbe: redactorul buletinului Institutului Astronomic din Bucuresti, functionar la Primarie si la diverse galerii de arta si profesor de limba romana la scolile din Capitala, dar, spre mahnirea lui, niciodata la liceul sau, pe care insa l-a evocat in cea mai importanta carte a sa, romanul Cismigiu & comp. (1942). Alte scrieri: Buna dimineata, baieti! (1973), Mici povestiri despre oameni mari (1981).

„Cum am scris Cismigiu & Comp.?
Dupa cum se stie, Cismigiu & Comp. nu este numai o cronica a Liceului Gheorghe Lazar, un omagiu pe care l-am adus anilor de scoala si minunatilor mei dascali, dar si o carte insusita de toti adolescentii tarii care traiesc emotiile numarului matricol de pe brat. De cand eram mic imi placeau «amintirile din scoala».“ Grigore Bajenaru